Torticolis

Torticolis

 

Reprezintă deficienţa în care capul şi gâtul sunt înclinate lateral, concomitent cu răsucirea capului spre partea opusă. În funcţie de momentul apariţiei, există două forme de torticolis: forme congenitale şi forme dobândite. 

Formele congenitale de torticolis:

® Acestea sunt cele mai frecvente forme la copii. Pot coexista cu alte malformaţii ale aparatului locomotor: ale centurii scapulare (omoplat ridicat), ale membrelor inferioare (luxaţii, picior strâmb congenital).

 Etiologie: lezarea muşchiului sternocleidomastoidian (torticolis muscular) prin poziţie vicioasă intrauterină a capului care provoacă comprimarea muşchiului sternocleidomastoidian împiedicând dezvoltarea acestuia, poziţie vicioasă intrauterină a umărului (acesta este ridicat spre cap) care comprimă artera subscapulară astfel fiind redusă irigaţia arterială a muşchiului sternocleidomastoidian, circulară dublă sau triplă a cordonului ombilical; o malformaţie a coloanei vertebrale cervicale (torticolis osos).

  Formele dobândite de torticolis:

® Etiologie: obstetricală (prezentaţie pelviană, prezentaţie craniană cu aplicaţie de forceps sau tracţiune puternică); cicatriceală (după arsuri, adenoflegmoane); musculară (infecţii virale, afecţiuni reumatismale, posttraumatic); nervoasă (la copiii cu sindrom extrapiramidal); senzorială (hipoacuzie inegală, miopie unilaterală).

Tratament:

 Tratament ortopedic: Imobilizare corectivă în minervă asimetrică, sau utilizarea suspensiei în căpăstrul Glisson pe plan înclinat.

 Tratament chirurgical: Este tratamentul care asigură vindecarea în aceste cazuri (mai ales pentru torticolisul congenital). 

Kinetoterapie: Obiectivele kinetoterapiei: tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii de partea opusă şi de alungire a musculaturii de partea bolnavă; detorsionarea coloanei vertebrale cervicale; crearea unui reflex corect de atitudine.