RUPTURILE DE MENISC pot sa apara din urmatoarele cauze:
- rasucirea fortata a genunchiului
- oprirea sau rasucirea brusca a genunchiului
- miscarea de torsiune, cu talpa fixata pe sol si cu flexarea partiala a genunchiului (în cazul ridicarii de greutati sau la sportivii care practica tenis)
- pivotarea ciudata a genunchiului în timpul unei ridicari bruste de pe scaun sau dintr-o pozitie ghemuita
- înaintarea în vârsta, deoarece meniscul se uzeaza si poate fi lezat mai usor
- alte leziuni ale genunchiului, asa cum este cazul rupturii de ligament care se poate produce concomitent cu ruptura de menisc
Atunci când meniscul este lezat, genunchiul devine mult mai sensibil la presiune. Leziunile meniscului sunt de doua tipuri si pot fi clasificate astfel:
leziuni netraumatice – odata cu înaintarea în vârsta, meniscul se uzeaza si devine mai subtire si mai fragil. Din aceasta cauza pot sa apara rupturile de menisc degenerative, cauzate de o simpla pivotare incorecta a genunchiului, la ridicarea de pe scaun. Ruptura de menisc nu este frecventa în rândul copiilor
leziuni traumatice – acestea pot sa apara la persoanele care practica mult sport (fotbal, tenis, schi, rugby) si în cazul unui contact direct (tackling). În acest caz, genunchiul este suprasolicitat, iar leziunile pot sa apara din cauza ridicarii bruste dintr-o pozitie ghemuita.
Cel mai comune simptome care apar în cazul unei rupturi de menisc sunt urmatoarele:
- durere la nivelul genunchiului
- inflamarea si umflarea genunchiului
- rigiditate si blocarea genunchiului
- dificultate la îndoirea si întinderea piciorului
- senzatia de instabilitate a genunchiului
Când se produce ruptura de menisc, persoanele pot resimti un pocnet la nivelul genunchiului, dar îsi pot continua activitatea în mod normal. Initial, durerea poate sa nu fie suparatoare, însa dupa doua sau trei zile, genunchiul începe sa se inflameze.
Daca nu este tratata corespunzator, o portiune din menisc se poate desprinde si se poate deplasa în articulatie. Astfel genunchiul se blocheaza, aluneca sau produce zgomote în timpul mersului. Durerea se intensifica, iar mersul este îngreunat.
Tratamentul pentru ruptura de menisc este prescris de catre medicul ortoped si depinde de tipul rupturii, dimensiune si localizare. Alti factori care se iau în considerare pentru tratarea rupturii de menisc sunt vârsta pacientului si tipul de activitate desfasurat.
O treime din zona externa a meniscului este puternic vascularizata si este cunoscuta sub denumirea de „zona rosie”. Aceasta zona se poate vindeca de la sine, însa uneori este necesara interventia chirurgicala. Dupa operatia rupturii de menisc, medicul ortoped sau un kinetoterapeut va poate recomanda efectuarea unui set de exercitii pentru recuperare. Exercitiile trebuie efectuate în mod regulat pentru a reda mobilitatea genunchiului si, ulterior, pentru tonifierea musculara.
În functie de recomandarile medicului ortoped, exercitiile pot fi efectuate acasa sau la un centru specializat de recuperare. Perioada de recuperare si vindecare difera în functie de tipul leziunii si de tipul operatiei. Acestea pot fi efectuate acasa sau mai bine la un centru specializat de recuperare. Perioada de recuperare si vindecare difera în functie de tipul leziunii si de tipul operatiei.
Reîntoarcerea la sport dupa aceste operatii se face în functie de tipul interventiei chirurgicale (meniscectomie sau sutura meniscala) si de timpul pe care pacientii îl acorda recuperarii. Exista un set de teste pe care pacientii trebuie sa le treaca pentru a se întoarce în siguranta la sport.
Rupturile de menisc sunt printre cele mai comune leziuni la nivelul genunchilor. Diagnosticarea la timp si tratarea corespunzatoare sunt esentiale pentru recuperarea rapida a pacientilor.
