Gonartroza

Gonartroza constituie localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulaţiei genunchiului. Este o formă frecventă a reumatismului degenerativ, afecţiunea fiind supărătoare şi uneori invalidantă.

            Procesul de uzură poate interesa separat sau împreună cele două articulaţii – femurotibială şi femurorotuliană. Deseori, este însoţită de o sinovită medie cu prezenţa unei cantităţi variabile de exudat.

            Gonartroza poate fi primitivă şi secundară.

            Gonartroza primitivă este mai frecventă la femeie; apare la vârsta de 40-70 de ani. Dintre factorii incriminaţi în producerea gonartrozei, amintim:

  • factorii endocrini , boala este mai frecventă la femeia după menopauză;
  • obezitatea , două treimi din bolnavi sunt supraponderali;
  • tulburări venoase , 40% din bolnavii cu gonartroză au varice

Gonartroza secundară: cea cu debut femurotibial este secundară:

  • unor tulburări ale biomecanicii articulare de origine traumatică: fracturi, luxaţii, entorse grave, rupturi de menisc sau de origine statică: genu-varum, genu-valgum;
  • biomecanica genunchiului mai poate fi afectată de supraîncărcări de la distanţă a genunchiului: picior plat, anomalii ale şoldului, coxartroză;
  • unor boli localizate la nivelul genunchiului: osteocondromatoza, boala Paget, osteocondrita disecantă etc.;

Simptomatologie

Simptomul principal este durerea.

            Impotenţa funcţională, de grade diferite, este prezentă în perioada de intensificare a durerilor.

            Kinetoprofilaxia în gonartroza (reguli de igienă ortopedică a genunchiului):

  • Menţinerea unei greutăţi în limitele normale sau chiar sub
  • Evitarea poziţiilor de flexie maximă
  • Evitarea menţinerii prelungite a unei anumite poziţii forțate a genunchiului
  • Mersul se face cu încălţăminte ortopedică (având în talpa încălţămintei un etalon ce se mulează pe bolta plantara pentru a o sprijini ) și cu sprijin în baston
  • Evitarea ortostatismului şi a mersului prelungit;
  • Evitarea mersului pe teren accidentat;
  • Se executa mişcări libere de flexie -extensie după un repaus mai prelungit şi înainte de trecerea în ortostatism;
  • Se recomandă corectarea cu susţinătoare plantare a piciorului plat;
  • Evitarea tocurilor înalte;
  • Evitarea traumatismelor directe: lovituri, stat în genunchi
  • Purtarea unei genunchiere (fasa elastica).