Fracturile sunt definite ca intreruperi ale continuitatii osoase la un anumit nivel fiind rezultatul actiunii directe sau indirecte a unei forte traumatice.
Fractura se poate produce pe un os structural normal sau pe un os fragilizat de o suferinta existenta, osteoporoza fiind incriminata cel mai frecvent.
Principalul simptom al unei fracturi este durerea locala si poate fi insotita de impotenta functionala a segmentului interesat, de deformarea regiunii in unele situatii si de echimoze, adica invinetirea tegumentului la nivelul zonei de fractura.
Diagnosticul de certitudine se pune pe baza elementelor clinic amintite completate de un examen radiologic.
De asemenea, clasificarea fracturilor se poate face dupa mai multe criterii. In functie de aspectul pielii, deosebim: fracturi inchise (piele intacta) si fracturi deschise.
Daca luam in considerare numarul locurilor pe os in care s-a produs fractura: fractura simpla (osul s-a rupt intr-un singur loc, deci au rezultat doua segmente) si fractura cominutiva (au rezultat trei sau mai multe segmente).
Tratamentul fracturilor poate fi ortopedic sau chirurgical in functie de tipul fracturii si presupune imobilizare in aparat gipsat a segmentului interest, respectiv fixarea focarului de fractura intraoperator cu materiale de osteosinteza.
Masurile generale in vederea recuperarii fracturilor sunt:
- tratamentul fizioterapeutic pentru reducerea durerii si inflamatiei si a reducerii edemului
- gimnastica medicala si stretching in scopul recuperarii mobilitatii articulare si a fortei musculare pentru reeducare neuromusculara
Un tratament de recuperare eficient asigura reluarea completa a mobilitatii articulare, previne redorile articulare, atrofiile musculare, osteoporoza de imobilizare si complicatiile pe termen lung, in deosebi la persoanele varstnice.
